Ministrul Mediului, Mircea Fechet, susține că va fi modificată legislația astfel încât „urșii recidiviști, care stau la tomberoane, ajung să cerșească pe marginea drumului sau fugăresc oamenii prin sat” să poată fi eliminați.
„Viața omului în România trebuie să aibă prioritate, viața omului și tot ceea ce agonisește omul în bătătură. Dacă nu atacă oamenii atacă oile și dacă nu atacă oile atacă vacile și strică culturile livezile și așa mai departe și acest subiect trebuie gestionat cumva.
În spațiul public au mai fost diverse discuții, să ne apucăm să îi împușcăm, să deschidem vânătoarea de trofee, o să vină străinii, să împuște exemplare din România. În continuare cred că va trebui să începem gestionarea acestei probleme cu urșii care ajung în gospodării, cu urșii periculoși. Un urs care atacă și a doua oară o gospodărie sau care ajunge și pentru a doua oară într-o comunitate nu are niciun motiv să mai poată face acest lucru a treia oară”, a spus Mircea Fechet, ministru, viitor omorâtor de urșii.
După ce am scăpat de ministrul acela de la UDMR, am crezut că viața urșilor nu va mai fi amenințată în viitorul apropiat, că urmașii acestuia vor găsi soluții reale după consultări cu specialiștii din domeniu, cu gospodarii, cu ciobanii, cu iubitorii de drumeții și alte categorii implicate.
Nici vorbă, prăpăditul ăsta pare a fi mai pornit împotriva urșilor decât „sălbaticul” Barna Tánczos. A stat câteva luni și acum hop, i-a venit soluția din tărtăcuța goală care produce doar mătreață, nicidecum idei.
Ce vrei să facă sărmanele patrupede ajunse să semene mai mult a câni decât a urșii, slabe și mereu înfometate pentru că nu mai au de unde să-și procure hrana, unde să se adăpostească. E animal hăituit, vrea să supraviețuiască și pentru asta e în stare de orice. Și voi vreți să-i împușcați.
Sunt prea mulți, striga Barna, sunt prea periculoși, spune actualul om negru de la mediu. Amândoi, dar și alții ca ei, uită că înainte, când țara era împânzită de păduri, când existau de zeci de ori mai multe oi și capre, de sute de ori mai multe bovine pe pășunile alpine, rareori se întâmplau asemenea evenimente. Cât despre „vizitele” urșilor prin gospodăriile oamenilor sau prin localități, nici nu putea fi vorba.
Înseamnă că, dincolo de încălzirea vremii, s-a întâmplat ceva care trebuie corectat. Acolo e nevoie de intervenție, de soluții, nu să pui ca tot prostul mâna pe pușcă sau pe furcă
Înainte urșii aveau păduri, astăzi, o bună parte din ele au dispărut și procesul continuă într-o veselie pentru că nimeni nu vrea cu adevărat să-l oprească. Sau, cred că e varianta mai corectă, nici nu poate fi oprit, interesele sunt prea mari.
Când vom opri plecarea „pădurilor” din țară și ele nu se vor întoarce ca piese de mobilier, se va putea conviețui pașnic cu urșii, la nivelul de altădată, pentru că ei o să își vadă de treburile lor și noi de ale noastre.
Grigore Ciascai
