În România anului 2026 se vorbește mult despre austeritate: reducerea cheltuielilor, responsabilitate bugetară, stat suplu și eficient. În același timp însă, când vine vorba despre structurile de securitate, lucrurile capătă o nuanță mai… generoasă.
Bugetul Serviciul Român de Informații ajunge anul acesta la peste 5 miliarde de lei, adică aproximativ un miliard de euro, după o creștere de aproape 14% față de anul trecut. Într-o perioadă în care aproape fiecare instituție publică este invitată să „strângă cureaua”, serviciile par să fi primit una… puțin mai largă.
Sigur, siguranța națională nu este un capitol la care un stat responsabil își permite să facă economii majore. Amenințările sunt reale, tehnologia costă, iar informația de calitate nu se obține cu resurse minime. Problema apare însă când privim structura cheltuielilor.
Din cele peste 5 miliarde de lei, aproximativ 2,5 miliarde merg pe salarii, iar 1,23 miliarde pe pensii. Cu alte cuvinte, aproape trei sferturi din bugetul instituției se duce pe resursa umană – prezentă și trecută.
Pentru operațiuni, investiții, tehnologie sau alte activități specifice rămâne restul. Cât exact merge efectiv pe activitatea de intelligence este greu de spus. Nu pentru că ar fi imposibil de calculat, ci pentru că, în mod tradițional, aceste detalii sunt păstrate într-o zonă confortabilă a discreției instituționale.
Și aici apare paradoxul românesc: știm foarte bine cât costă oamenii din sistem, dar știm mult mai puțin cât costă munca lor.
Desigur, este firesc ca o instituție de securitate să aibă un anumit nivel de opacitate. Nu poți publica într-un raport public toate cheltuielile legate de operațiuni sau tehnologie. Dar într-o democrație matură, transparența generală asupra direcției banilor rămâne importantă.
Altfel, imaginea devine una ușor ironică: România investește masiv în stabilitatea financiară a serviciilor sale secrete, în timp ce partea efectivă de activitate rămâne, ca de obicei, la capitolul… informații clasificate.
În fond, poate că aceasta este și logica sistemului. Dacă serviciile trebuie să asigure liniștea țării, e normal ca mai întâi să existe liniște în propriile state de plată. Iar restul, ca orice operațiune serioasă, se desfășoară discret. Foarte discret.
