Joi seară, în inima Clujului, la “BT Arena”, s-a jucat un meci de poveste, dar și de nervi întinși la maximum. Universitatea Cluj și CS Minaur Baia Mare au oferit un spectacol cum rar mai vezi în Liga Zimbrilor — unul în care fiecare secundă a contat, fiecare minge a avut greutate, iar finalul a sfâșiat inimile băimărenilor: gol primit din 9 metri, la ultima fază. 23–23. Un punct care rămâne la Cluj, și unul care ne scapă printre degete, la capătul unui meci de luptă și orgoliu.
Clujenii, cu spiritul lor tânăr și ambițios, au mușcat din fiecare fază, au împins limitele, au jucat cu sufletul pe masă. Dar nici băimărenii n-au fost mai prejos. Terekhov, imperial între buturi, a ținut echipa în viață cu 12 intervenții de clasă și două aruncări de la 7 metri apărate, într-o primă repriză în care Minaur a arătat ce înseamnă apărare solidă și caracter.
S-a jucat pe muchie de cuțit, cu ratări, cu tensiune, cu respirații tăiate. De la 7–7, băieții noștri au forțat desprinderea și au condus meritat la pauză. A fost un moment în care totul părea sub control, în care energia colectivă părea să împingă echipa spre o victorie importantă.
Dar repriza secundă a venit cu suflul tare al gazdelor. Publicul clujean și-a împins favoriții din spate, iar Universitatea a redus din diferență. Ratările noastre au cântărit greu, dar spiritul Minaurului — acel amestec de muncă, orgoliu și pasiune — a rămas viu până la final. Cu tinerii Moldovan, Stanciu și Sabou în teren, Nuno Farelo a arătat curaj. A crezut în generația nouă, chiar într-un moment în care fiecare greșeală putea schimba soarta partidei.
Ultimele minute au fost demne de un thriller sportiv. Sîncu a închis poarta la faze imposibile, Cumpănici a readus speranța, Kotrc a transformat rece un 7 metri, și totul părea scris: 22–23. Încă un pas și victoria era a noastră. Dar sportul are felul lui crud de a-ți aminti că până la fluierul final nu e nimic sigur. Clujenii au aruncat la disperare din 9 metri, iar mingea, împinsă de noroc și destin, s-a oprit în plasă. 23–23.
Un punct pierdut, dar o echipă vie. O echipă care respiră muncă, care se ridică, care își șterge fruntea și merge mai departe. Urmează Europa — și nu oricum: campioana Sloveniei, vicecampioana Spaniei, puternicii danezi. Minaur va merge acolo cu lecția Clujului în minte: că nimic nu e pierdut cât timp lupți până la capăt.
Pentru că Minaur nu e doar o echipă. E o stare. E o tradiție. E o legendă care nu se oprește aici, ci merge mai departe — din generație în generație, din meci în meci, din inimă în inimă.
Legenda merge mai departe. Hai, Minaur!
Sursă/foto Facebook CS Minaur
