La Casa de Cultură Vișeu de Sus, satira și-a făcut din nou loc pe scenă fără să ceară aprobare. Ediția a XXIV-a a Festivalului-Concurs Național de Satiră și Umor „Zâmbete în Prier” a adunat autori din toată țara, într-un eveniment care a mizat mai puțin pe formalism și mai mult pe reflexul sănătos de a râde — inclusiv de noi înșine.
Deschiderea a fost asigurată de Ansamblul „Vișeul”, coordonat de coregraful Simion Berchi, care a livrat exact ce promite tradiția: ritm, energie și o doză de autentic. A urmat Grupul Vocal „Zestrea Vișeuană”, cu un moment de folclor local care a temperat, pentru câteva minute, spiritul ironic al serii.
Un detaliu care a rămas marcă a festivalului — inițiat de Lucian Perța — este primirea laureaților cu „colac și lapte de pupăză”. Un ritual care, dincolo de simbolistică, funcționează și ca un avertisment discret: umorul aici se servește cu tradiție, nu cu superficialitate.
Competiția a fost structurată pe mai multe secțiuni, iar rezultatele confirmă o realitate deja cunoscută: epigrama rămâne regina genului.
Epigramă
Premiul I: Ioan Mamaische (Botoșani)
Premiul II: Mihai Doru Lungescu (Târgu Jiu)
Premiul II ex aequo: Florin Rotaru (Buzău)
Premiul III: Ioan Toderașcu (Vaslui)
Parodie
Premiul I: Cătălina Orsivschi (Vama, Suceava)
Premiul II: Grigore Chitul (Bistrița)
Premiul II ex aequo: Liviu Gogu (Buzău)
Premiul III: Gheorghe Bâlici (Chișinău)
Premiul III ex aequo: Doru Mihai Lungescu (Târgu Jiu)
Gazel
Premiul I: Petru Ioan Gârda (Cluj-Napoca)
Premiul II: Constantin Moldovan (Mănăstirea Humorului)
Premiul II ex aequo: Laurențiu Ghiță (București)
Premiul III: Mirela Grigore (Râmnicu Sărat)
Premiul III ex aequo: Eugen Deutsche (Iași)
Cărțile care au făcut diferența
Secțiunea volumelor de umor a adus în prim-plan titluri variate, de la epigramă la proză și fabulă. Premiul Opera Omnia a revenit lui Alexandru Oltean pentru „Întâlnindu-mă cu… mine”, într-un gest care confirmă că autoironia nu este doar o tehnică literară, ci o formă de igienă intelectuală.
Au mai fost premiate volume semnate de Vasile Larco, Ștefan-Cornel Rodean, Elena Mândru, Camelia Ardelean sau David Valentin, într-un peisaj editorial unde umorul continuă să supraviețuiască — uneori în ciuda pieței, alteori în ciuda realității.
„Zâmbete în Prier” nu pare interesat să fie doar un eveniment de bifat în calendar. Într-o perioadă în care discursul public devine tot mai rigid, iar ironia riscă să fie confundată cu lipsa de respect, festivalul de la Vișeu de Sus rămâne un spațiu unde satirei i se permite să spună lucrurilor pe nume — chiar și atunci când numele nu sună confortabil.
Pe scurt: umorul încă respiră. Și, judecând după reacția publicului, nu are de gând să ceară voie prea curând.
