Gabriel Zetea, președintele Consiliului Județean Maramureș, a anunțat că va candida pentru o funcție de vicepreședinte al PSD. Nu-l interesează cine va fi președinte, important e să fie și el pe listă. O dovadă de modestie politică și elasticitate ideologică demnă de manual — dacă ar exista unul pentru supraviețuire în partidul unde moțiunile vin și pleacă mai repede decât știrile de la prânz.
Zetea a declarat că va face parte „dintr-o echipă”, fie că e cea a lui Sorin Grindeanu, fie alta. Cu alte cuvinte, el nu merge pe persoane, ci pe funcții. Nu contează cine conduce PSD-ul, important e ca el să fie acolo, în fotografia oficială, preferabil în rândul din față.
De altfel, poziționarea lui e clară: va candida pentru funcția de vicepreședinte regional pentru zona de Nord-Vest. Adică exact locul de unde poate da interviuri echilibrate despre cum partidul trebuie „să rămână aproape de oameni”, în timp ce oamenii rămân din ce în ce mai departe de partid.
Zetea e și un doctrinar în devenire. A descoperit că „progresist” nu mai e cool. Cuvântul, spune el, „s-a îndepărtat de valorile românești”. Așa că vrea să-l scoată din statutul PSD.
Să fim serioși — dacă PSD ar fi fost vreodată progresist, România ar fi avut deja trenuri care nu opresc din 50 în 50 de metri și școli cu toalete în interior. Dar, iată, progresul se face în PSD prin eliminarea cuvântului „progres”. Un fel de dietă ideologică: scăpăm de termenii grei, dar păstrăm caloriile politice.
În loc de „progresist”, Zetea propune „partid tradițional”. Un concept fascinant: un partid socialist care apără tradiția. Poate în curând vom avea și sindicaliști care luptă pentru patroni, sau revoluționari care cer liniște.
Din spusele lui Zetea, PSD nu trebuie să concureze cu AUR. Logic. De ce să concurezi cu cineva care îți fură exact electoratul nemulțumit și nostalgic, când poți pur și simplu să devii un AUR cu experiență administrativă și carnet de partid vechi?
Ceea ce se conturează, de fapt, e o nouă specie politică: „socialistul conservator”. Adică un om care vrea taxe mai mari pentru bogați, dar vrea și icoane la fiecare colț de instituție. O sinteză românească perfectă — ceva între Lenin și Măicuța Domnului.
Gabriel Zetea reușește performanța rară de a fi, simultan, în echipa tuturor și a nimănui. E pregătit să fie vicepreședinte sub oricine, într-un partid care nu mai știe dacă e de stânga, de dreapta sau doar de la centru cu vedere la viitor.
Într-o lume în care ideologiile se schimbă, dar fotoliile rămân aceleași, Zetea pare să fi înțeles esența PSD-ului contemporan: nu e important cine conduce partidul, ci cine reușește să stea mereu aproape de centrul fotografiei.
Sursă /foto Facebook Gabriel Zetea
